Contact us -
Help -
- Register - Forgotten Password?|
Contact us -
Help -
| - Register - Forgotten Password? |
| home | medical professionals | laboratories | students | patients & family | industry | about us | documents | events & news |
Informaţiile următoare pun în discuţie ce sunt translocaţiile cromozomiale, cum se moştenesc ele şi când pot crea probleme. Aceste rânduri îşi propun să vă ajute în discuţia cu medicul genetician.
Pentru a înţelege ce sunt translocaţiile cromozomiale vă sunt necesare o serie de informaţii despre gene şi cromozomi.
Figura 2: 23 de perechi de cromozomi aranjati după mărime, cromozomul 1 fiind cel mai mare. Ultimii doi cromozomi sunt cromozomii sexuali.
Figura 1: Gene, cromozomi şi ADN.
Corpul nostru e format din milioane de celule. Cele mai multe celule conţin un set complet de gene. Oamenii au mii de gene. Genele actionează ca un set de instrucţiuni care controlează creşterea şi funcţionarea corpului omenesc. Genele sunt responsabile pentru multe din trăsăturile noastre, cum ar fi culoarea ochilor, grupa sangvină sau înălţimea.
Genele sunt situate pe structuri filiforme numite cromozomi. Oamenii au 46 de cromozomi în majoritatea celulelor. Fiecare dintre noi moşteneşte cromozomii de la părinţi, 23 de la mamă şi 23 de la tată, aşa că avem două seturi de câte 23 de cromozomi, deci 23 de “perechi”. Deoarece cromozomii sunt alcătuiţi din gene, noi moştenim două copii din majoritatea genelor, câte o copie de la fiecare părinte. Acesta este motivul pentru care noi avem adesea caracteristici similare cu părinţii noştrii. Cromozomii, şi genele în acelaşi timp, sunt alcătuiţi dintr-o substanţă chimică denumită ADN.
Cromozomii (vezi figura 2) numerotaţi de la 1 la 22, arată la fel atât la bărbaţi cât şi la femei. Aceştia se numesc autozomali. Perechea 23 este diferită la barbaţi şi femei şi poartă denumirea de cromozomi sexuali. Există două feluri de cromozomi sexuali, cromozomul X şi cromozomul Y. Femeile, de regulă, au doi cromozomi X (XX). O femeie moşteneşte un X de la mamă şi un X de la tată. Barbaţii, de regulă, au un cromozom X şi un cromozom Y (XY). Un bărbat moşteneşte un X de la mamă şi un Y de la tată. În figura 2 sunt prezentaţi cromozomii unui bărbat deoarece ultima pereche de cromozomi este (XY).
Este important să avem un număr corect de cromozomi, implicit de gene. Absenţa unei părţi dintr-un cromozom sau prezenţa unei părţi suplimentare poate determina dificultăţi de învăţare, întârziere în dezvoltare şi probleme de sănătate.
O translocaţie înseamnă că există un rearanjament neobişnuit al cromozomilor. Aceasta are drept cauză:
Figura 3. Cum se produce o translocaţie reciprocă
O translocatie reciprocă apare atunci când două fragmente se rup de pe doi cromozomi diferiţi şi îşi schimbă locurile (figura 3).
Figura 4. Cum se produce o translocaţie robertsoniană
O translocaţie robertsoniană apare atunci când un cromozom se ataşează unui alt cromozom. În figura 4 este prezentată o translocaţie robertsoniană care implică doi cromozomi diferiţi.
Deşi aproximativ 1 persoană din 500 are o translocaţie, încă nu se ştie exact cauza apariţiei lor. Ştim că foarte adesea cromozomii se rup şi se reunesc în timpul formării ovulului, a spermatozoidului sau a fecundării, dar numai uneori apar probleme din această cauză. Aceste modificări apar fără ca noi să le putem controla.
În ambele exemple pe care le-am prezentat, cromozomii s-au rearanjat astfel încât nu s-a produs nici un plus sau o lipsă de material genetic. Acest proces este denumit ca fiind o translocaţie echilibrată.
O persoană care are o translocaţie echilibrată nu este, de obicei, afectată de aceasta şi, de cele mai multe ori nici nu ştie că este purtătorul unei translocaţii. Singurul moment în care ar putea să apară probleme este atunci când persoana respectivă doreşte să aibă copii şi bebeluşul ar putea moşteni o traslocaţie neechilibrată.
Dacă oricare din părinţi poartă o translocaţie echilibrată, este posibil ca bebeluşul să moştenească o translocaţie neechilibrată în care să existe un plus dintr-un cromozom şi/sau o lipsă din alt cromozom.
Cel mai frecvent un copil se poate naşte cu o translocaţie deşi cromozomii ambilor părinţi sunt normali. Acest fenomen se numeşte “de novo” ( din limba Latină ) sau un nou rearanjament. În acest caz părinţii au şanse foarte mici să aibă un alt copil cu o translocaţie.
Un copil cu o translocaţie neechilibrată poate avea retard mintal, întârziere de dezvoltare şi probleme de sănătate. Gravitatea dizabilităţii depinde de care cromozomi sunt implicaţi şi de ce cantitate de material genetic este în plus sau lipseşte. Aceasta se întâmplă deoarece unele părţi dintr-un cromozom sunt mai importante decât altele.
Nu neapărat. Există mai multe posibilităţi pentru fiecare sarcină:
Există deci posibilitatea ca un purtător de translocaţie echilibrată să aibă copii sănătoşi, şi mulţi îi şi au. Totuşi, riscul ca un purtător de translocaţie echilibrată să aibă copii cu un anumit grad de dizabilitate este mai mare decât media, severitatea afecţiunii depinzând de tipul exact de translocaţie.
Există teste genetice pentru a detecta dacă o persoană este purtătoare de o translocaţie. În urma unui simplu test de sânge, celulele din sânge se analizează în laborator pentru a se determina aranjarea cromozomilor. Acest test se numeşte cariotip. Testul poate fi efectuat şi în timpul sarcinii pentru a verifica dacă bebeluşul are o translocaţie cromozomială. Acest test face parte din diagnosticul genetic prenatal şi este un lucru despre care aţi putea să discutaţi cu medicul genetician (mai multe informaţii despre acest test sunt disponibile în broşura despre amniocenteză).
Dacă o translocaţie este găsită la un membru din familie, aţi putea discuta despre acest subiect şi cu ceilalţi membrii ai familiei. Dacă ei doresc, şi alţi membrii ai familiei pot să-şi facă testul de sânge pentru a vedea dacă şi ei prezintă translocaţia. Acest lucru poate fi important pentru cei ce au deja copii, dar mai ales pentru cei ce îşi doresc să aibă copii în viitor. Dacă nu au o translocaţie atunci nu au cum să o transmită moştenitorilor. Dacă prezintă o translocaţie, atunci pot opta pentru un test în timpul sarcinii pentru a verifica aranjarea cromozomilor copilului.
Unii oameni consideră că este dificil să le spună celorlalţi membrii ai familiei despre rearanjamentul lor cromozomial. Ei îşi pun problema că pot cauza îngrijorare în familie. Alteori, membrii familiei nu ţin legătura între ei şi pot fi destul de greu contactaţi. Medicii geneticieni au experienţă în ceea ce priveşte familiile aflate în astfel de situaţii şi vă pot oferi un sfat competent cu privire la discutarea acestei probleme cu restul familiei.
Acesta este doar un scurt ghid cu privire la testul numit amniocenteză. Mai multe informaţii pot fi obţinute de la :
Ghidul a fost coordonat de Spitalul Guy’s şi St Thomas, Londra; Colegiul Regal al Obstetricenilor şi Ginecologilor
www.rcog.org.uk/index.asp?PageID=625
şi IDEAS Genetic Knowledge Park Londra , respectând standardele de calitate.
Octombrie 2007
Tradus în Limba Română de Dr. Cristina Skrypnyk, Spitalul Clinic de Copii “Dr. Gavril Curteanu” Oradea, Compartimentul de Genetică.
Copyright EuroGentest Network of Excellence Project 2005 - EU Contract no.:FP6-512148 - Contact Us
-
FAQ
-
Privacy
-
Disclaimer
-
Accessibility
-
Standards
-
Advertising
-
Credits
-
-
-
